biremă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică de război cu două rânduri de vâsle suprapuse. – Din
fr. birème, lat. biremis.biremă (Dicționar de neologisme, 1986)BIRÉMĂ s.f. (
Mar.) Galeră cu două rânduri de rame. [< fr.
birème, it.
bireme < lat.
biremis].
biremă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIRÉMĂ s. f. navă romană cu două rânduri de rame. (< fr.
birème, lat.
biremis)
biremă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică propulsată cu două rânduri de rame. –
Fr. birème (
lat. lit. biremis).biremă (Dicționaru limbii românești, 1939)*birémă f., pl.
e (lat.
birémis, d.
remus, vîslă, ramă). Corabie antică cu doŭă rîndurĭ de rame de fiecare parte.
biremă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birémă s. f.,
g.-d. art. birémei; pl. birémebiremă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIRÉMĂ, bireme, s. f. Vas de război cu două rânduri de vâsle suprapuse, folosit în Antichitate. — Din
fr. birème, lat. biremis.