biostazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOSTAZÍE s. f. (
Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biostasie.biostazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOSTAZÍE s. f. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală. (< fr.
biostasie)
biostazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOSTAZÍE s. f. (
Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biostasie.