biosinteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOSINTÉZĂ, biosinteze, s. f. (
Biol.) Sinteză a unui compus chimic care se produce în organism sau în contact cu celulele vii. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biosynthèse, engl.biosynthesis.biosinteză (Dicționar de neologisme, 1986)BIOSINTÉZĂ s.f. (
Biol.) Sinteză a unui compus biologic făcut de celula vie. [< fr.
biosynthèse, cf. gr.
bios – viață,
synthesis – sinteză].
biosinteză (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOSINTÉZĂ s. f. sinteză a unui compus organic la nivelul celulei vii. (< fr.
biosynthèse, engl.
biosynthesis)
biosinteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biosintéză (bi-o-) s. f.,
g.-d. art. biosintézei; pl. biosintézebiosinteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOSINTÉZĂ, biosinteze, s. f. (
Biol.) Sinteza unui compus chimic
in vivo sau
in vitro de către celulele vii. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biosynthèse, engl. biosynthesis.