biopsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOPSÍE, biopsii, s. f. Scoatere prin procedee chirurgicale a unui fragment dintr-un țesut viu pentru a fi studiat la microscop. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biopsie.biopsie (Dicționar de neologisme, 1986)BIOPSÍE s.f. (
Med.) Tăiere a unei porțiuni dintr-un țesut viu din corpul unui om sau al unui animal pentru a fi examinat la microscop. [Gen.
-iei. / < fr.
biopsie, cf. gr.
bios – viață,
opsis – vedere].
biopsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biopsíe (bi-op-si- / -o-psi-) s. f., art.
biopsía, g.-d. art.
biopsíei; pl.
biopsíi, art.
biopsíilebiopsie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOPSÍE s. f. examinare la microscop a unei porțiuni dintr-un țesut sau organ, în scopul identificării unei boli. (< fr.
biopsie)
biopsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOPSÍE, biopsii, s. f. Extragere, pe cale chirurgicală sau prin puncție aspiratorie, a unui fragment de țesut viu pentru a fi studiat la microscop, în vederea stabilirii diagnosticului. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biopsie.