bioplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOPLÁSMĂ s. f. (
Biol.) Substanță organică vie aflată în constituția organismului oricărei viețuitoare. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. bioplasme.bioplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)BIOPLÁSMĂ s.f. Materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. ♦ Substanță vie a celulei. [< fr.
bioplasme, cf. gr.
bios – viață,
plasma – formație].
bioplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOPLÁSMĂ s. f. materie organică vie care intră în constituția tuturor viețuitoarelor. (< fr.
bioplasme)
bioplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOPLÁSMĂ s. f. (
Biol.) Substanță organică vie aflată în constituția organismului oricărei viețuitoare. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. bioplasme.