biometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOMETRÍE s. f. Știință care aplică la animalele vii metodele statisticii și ale calculului probabilităților. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biométrie.biometrie (Dicționar de neologisme, 1986)BIOMETRÍE s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra ființelor vii. [< fr.
biométrie, cf. gr.
bios – viață,
metron – măsură].
biometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOMETRÍE s. f. metodă de cercetare a organismelor și organelor vii prin măsurători. (< fr.
biométrie)
biometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIOMETRÍE s. f. Tehnica măsurătorilor efectuate asupra unor ființe vii și interpretarea rezultatelor obținute. [
Pr.:
bi-o-] –
Fr. biométrie (<
gr.).
biometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biometríe (bi-o-me-tri-) s. f.,
art. biometría, g.-d. biometríi, art. biometríeibiometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOMETRÍE s. f. Cercetare a organismelor și organelor prin măsurare. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biométrie.