biofiltru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOFÍLTRU, biofiltre, s. n. Filtru
1 (
1) biologic pentru curățarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biofiltre.biofiltru (Dicționar de neologisme, 1986)BIOFÍLTRU s.n. Dispozitiv pentru purificarea biologică a apei poluate; filtru bacterian. [< fr.
biofiltre].
biofiltru (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOFÍLTRU s. n. instalație pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. (< fr.
biofiltre)
biofiltru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biofíltru (bi-o-) s. n.,
art. biofíltrul; pl. biofíltrebiofiltru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOFÍLTRU, biofiltre, s. n. Instalație pentru curățarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biofiltre.