biochimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCHIMÍST, -Ă, biochimiști, -te, s. m. și
f. Specialist în biochimie. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biochimiste.biochimist (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCHIMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în biochimie. [< fr.
biochimiste].
biochimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOCHIMÍST, -Ă s. m. f. specialist în biochimie. (< fr.
biochimiste)
biochimist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIOCHIMÍST, -Ă, biochimiști, -ste, s. m. și
f. Specialist în biochimie. [
Pr.:
bi-o-] – Din
biochimie +
suf. -ist.biochimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biochimíst (bi-o-) s. m.,
pl. biochimíștibiochimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCHIMÍST, -Ă, biochimiști, -ste, s. m. și
f. Specialist în biochimie. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biochimiste.