biochimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCHÍMIC, -Ă, biochimici, -ce, adj. Care aparține biochimiei, care privește biochimia. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biochimique.biochimic (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la biochimie. [Cf. fr.
biochimique].
biochimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biochímic (bi-o-) adj. m.,
pl. biochímici; f. biochímică, pl. biochímicebiochimic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCHÍMIC, -Ă, biochimici, -ce, adj. Care aparține biocbimiei, care privește biochimia. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biochimique.