biocenoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOCENÓZĂ, biocenoze, s. f. (
Biol.) Asociație biologică de plante care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr. biocénose.biocenoză (Dicționar de neologisme, 1986)BIOCENÓZĂ s.f. (
Biol.) Totalitatea organismelor vegetale și animale care populează un anumit mediu, formând un tot unitar. [< fr.
biocénose, cf. gr.
bios – viață,
koinos – comun].
biocenoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOCENÓZĂ s. f. totalitatea organismelor dintr-un biotop. (< fr.
biocénose)
biocenoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biocenóză (bi-o-) s. f.,
g.-d. art. biocenózeibiocenoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOCENÓZĂ s. f. (
Biol.) Comunitate de organisme vegetale și animale care conviețuiesc într-un anumit mediu sau sector din biosferă. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr. biocénose.