bimetalic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite.
2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. – Din
fr. bimétallique.bimetalic (Dicționar de neologisme, 1986)BIMETÁLIC, -Ă adj. 1. Format din două metale diferite.
2. (
Despre un sistem monetar) Bazat pe un dublu etalon metalic, bimetalist. [Cf. fr.
bimétallique].
bimetalic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIMETÁLIC, -Ă adj. format din două metale diferite. (< fr.
bimétalique)
bimetalic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -e, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite.
2. (Despre un sistem monetar) Care e bazat pe un dublu etalon metalic. –
Fr. bimétallique.bimetalic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bimetálic adj. m.,
pl. bimetálici; f. bimetálică, pl. bimetálicebimetalic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite.
2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. — Din
fr. bimétallique.