bimestru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIMÉSTRU, bimestre, s. n. Interval de două luni. – Din
fr. bimestre (
lat. lit. bimestris).
bimestru (Dicționar de neologisme, 1986)BIMÉSTRU s.n. (
Rar) Interval de două luni. [Pl.
-re. / cf. fr.
bimestre, lat.
bimestris].
bimestru (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIMÉSTRU s. n. interval de două luni. (< fr.
bimestre)
bimestru (Dicționaru limbii românești, 1939)*bímestru n., pl.
e (lat.
bimestris, bimestrial, d.
bis, de doŭă orĭ, și
mensis, lună. V.
semestru). Timp de doŭă lunĭ.
bimestru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biméstru (
livr.)
s. n.,
art. biméstrul; pl. biméstre