bimembru (Dicționar de neologisme, 1986)
BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].
bimembru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)