bimbașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (
Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi
fam. în
expr.)
A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [
Var.:
bímpașă s. m.] – Din
tc. binbași.