bimbașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (
Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi
fam. în
expr.)
A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [
Var.:
bímpașă s. m.] – Din
tc. binbași.bimbașă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bímbașă s. m.,
art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbașibimbașă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (
Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi
fam. în
expr.)
A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [
Var.:
bímpașă s. m.] — Din
tc. binbașı.