biman - explicat in DEX

biman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.

biman (Dicționar de neologisme, 1986)
BIMÁN, -Ă adj. Cu două mâini. [< fr. bimane, cf. lat. bis – de două ori, manus – mână].

biman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)

biman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Fr. bimane.

biman (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bimán, -ă adj. (d. lat. bímanus, d. bis, de doŭă orĭ. și manus, mînă). Cu doă mînĭ, ca omu.

biman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bimán (rar) adj. m., pl. bimáni; f. bimánă, pl. bimáne

biman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biman a. și m. care are două mâini: omul e biman. ║ pl. bimane, una din diviziunile clasei mamiferelor.

biman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. (Rar) Cu două mâini. — Din fr. bimane.