bilocular (Dicționar de neologisme, 1986)BILOCULÁR, -Ă adj. (
Despre fructe, organe) Care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji. [Cf. fr.
biloculaire].
bilocular (Marele dicționar de neologisme, 2000)BILOCULÁR, -Ă adj. cu două locuri (2). (< fr.
biloculaire)
bilocular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biloculár adj. m.,
pl. biloculári; f. biloculáră, pl. biloculáre