bilingvism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BILINGVÍSM s. n. Fenomen de utilizare curentă de către aceeași persoană a două limbi diferite. – Din
fr. bilinguisme.bilingvism (Dicționar de neologisme, 1986)BILINGVÍSM s.n. Situație în care se află un vorbitor sau un grup social care folosește în mod curent două limbi. [< fr.
bilinguisme].
bilingvism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr.
bilinguisme)
bilingvism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BILINGVÍSM s. n. Situația în care se află un vorbitor care folosește în mod curent două limbi diferite. –
Fr. bilinguisme.bilingvism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bilingvísm (-lin-gvism) s. n.bilingvism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BILINGVÍSM s. n. Fenomen de utilizare curentă de către aceeași persoană a două limbi diferite. — Din
fr. bilinguisme.