biliargiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BILIARGÍU, biliargii, s. m. (
Fam.) Jucător (pasionat) de biliard. [
Pr.: -
li-ar-] –
Biliard +
suf. -
giu.biliargiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BILIARGÍU, biliargii, s. m. (Rar) Jucător (pasionat) de biliard. [
Pr.:
-li-ar-] – Din
biliard +
suf. -giu.biliargiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biliargíu (rar)
(-li-ar-) s. m.,
art. biliargíul; pl. biliargíi, art. biliargíii (-gi-ii)biliargiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BILIARGÍU, biliargii, s. m. (Rar) Jucător (pasionat) de biliard. [
Pr.:
-li-ar-] —
Biliard +
suf. -giu.