bilabiat - explicat in DEX

bilabiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) care seamănă cu buzele unei guri deschise. [Pr.: -bi-at] – Din fr. bilabié.

bilabiat (Dicționar de neologisme, 1986)
BILABIÁT, -Ă adj. (Despre flori) Care are sepalele sau petalele reunite, astfel încât seamănă cu o gură. [< fr. bilabié, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză].

bilabiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BILABIÁT, -Ă adj. (despre corolă, caliciu) cu două labii. (< fr. bilabié)

bilabiat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Care seamănă cu o gură deschisă. [Pr.: -bi-at] – După fr. bilabié.

bilabiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bilabiát (-bi-at) adj. m., pl. bilabiáți; f. bilabiátă, pl. bilabiáte

bilabiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Format din două labii. [Pr.: -bi-at] — Din fr. bilabié.