bilabial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre sunete) La articularea cărora participă amândouă buzele. [
Pr.:
-bi-al] – Din
fr. bilabial.bilabial (Dicționar de neologisme, 1986)BILABIÁL, -Ă adj., s.f. (Consoană) care se articulează cu amândouă buzele. [< fr.
bilabial, cf. lat.
bis – de două ori,
labium – buză].
bilabial (Marele dicționar de neologisme, 2000)BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr.
bilabial)
bilabial (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre consoane) La articularea cărora participă amândouă buzele. [
Pr.:
-bi-al] –
Fr. bilabial.bilabial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bilabiál (-bi-al) adj. m.,
pl. bilabiáli; f. bilabiálă, pl. bilabiálebilabial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj.,
s. f. (Sunet) la articularea căruia participă amândouă buzele. [
Pr.:
-bi-al] — Din
fr. bilabial.