bilă - explicat in DEX

bilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍLĂ¹, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis.

bilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍLĂ², bile, s. f. Sferă (de mici dimensiuni) fabricată din diferite materiale și întrebuințată în diverse scopuri (ca rulmenți, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bilă albă = expresie a votului pozitiv. Bilă neagră = expresie a votului negativ. (La notarea răspunsurilor studenților; în trecut) Bilă albă = calificativ între „foarte bine” și „bine”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.

bilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÍLĂ³, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.

bilă (Dicționar de neologisme, 1986)
BÍLĂ¹ s.f. Lichid vâscos cu gust amar, secretat de ficat; fiere. [< fr. bile, cf. lat. bilis].

bilă (Dicționar de neologisme, 1986)
BÍLĂ² s.f. Sferă de lemn, de sticlă, de metal etc. cu care se joacă popice, biliard, care se folosește la rulmenți etc. ♦ (Cu complinirea: albă, roșie, neagră etc.) Notă care se dădea în trecut la unele facultăți. [< fr. bille].

bilă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bílă (bíle), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr.

bilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÍLĂ¹ s. f. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere. (< fr. bile)

bilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÍLĂ² s. f. 1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc. 2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți. 3. (fam.) cap. 4. stâlp de lemn, rotund, în construcții. (< fr. bille)

bilă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bilă, bile s. f. cap, țeastă.

bilă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÍLĂ¹, bile, s. f. Fiere (1). – Fr. bile (lat. lit. bilis).