bijutier - explicat in DEX

bijutier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Din fr. bijoutier.

bijutier (Dicționar de neologisme, 1986)
BIJUTIÉR s.m. Giuvaergiu. [Pron. -ti-er. / < fr. bijoutier].

bijutier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIJUTIÉR s. m. cel care execută sau vinde bijuterii; giuvaergiu. (< fr. bijoutier)

bijutier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Fr. bijoutier.

bijutier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bijutiér m. (fr. bijoutier). Gĭuvaĭergiŭ.

bijutier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bijutiér (-ti-er) s. m., pl. bijutiéri

bijutier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bijutier m. giuvaergiu.

bijutier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er] — Din fr. bijoutier.