bijoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIJÓI, bijoaie, s. n. (
Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.
bijoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIJÓI, bijoaie, s. n. (
Reg.) Șipot, izvor.
bijoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bijói (
reg.)
s. n.,
pl. bijoáiebijoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIJÓI, bijoaie, s. n. (
Reg.) Șipot; izvor. — Probabil formație onomatopeică.
bijoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bijóĭ n., pl.
oaĭe (b.
bij –
vîj, a vîjîi).
Munt. vest. Trans. Izvor (șipot) care curge pe țeava saŭ pe jgheab (pe jilĭp). V.
țuțur.