bijog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bijóg (-gi), s. m. – Mîrțoagă. –
Var. (
Mold.)
ghijoc, ghijoacă. Tc. bișak „bătrîn” (Bogrea,
Dacor., IV, 794). Mai puțin probabil sînt ipotezele anterioare: din
sl. bĕzati „a fugi” (Tiktin), sau de la
ghiuj (DAR; Scriban).
bijog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bijog (ghijog) a. și m. Tr. și Mold. cal bătrân, mârțoagă:
ce bijog de cal, de iapă. [Din dial.
vâj, bătrân, cu sufixul
oc (cf.
mănzoc)].