bihun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bihún s. n., pl.
bihúnebihun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIHÚN (‹
ucr.)
s. n. Utilaj cu care se bat pe fundul mării țărușii necesari pentru așezarea carmacelor.