bielă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [
Pr.:
bi-e-] – Din
fr. bielle.bielă (Dicționar de neologisme, 1986)BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron.
bi-e-. / < fr.
bielle].
bielă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr.
bielle)
bielă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [
Pr.:
bi-e-] –
Fr. bielle.bielă (Dicționaru limbii românești, 1939)*biélă f., pl.
e (fr.
bielle).
Mec. Pĭesă care comunică și transformă mișcarea uneĭ mașinĭ, ca drugiĭ cei marĭ de fer care se mișcă la roatele locomotiveĭ.
bielă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biélă (bi-e-) s. f.,
g.-d. art. biélei; pl. biélebielă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [
Pr.:
bi-e-] — Din
fr. bielle.