bieletă - explicat in DEX

bieletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette.

bieletă (Dicționar de neologisme, 1986)
BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette].

bieletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIELÉTĂ s. f. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale. (< fr. biellette)

bieletă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Fr. biellette.

bieletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bielétă (bi-e-) s. f., g.-d. art. bielétei; pl. bieléte

bieletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] — Din fr. bielette.