bielă - explicat in DEX

bielă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.

bielă (Dicționar de neologisme, 1986)
BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].

bielă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle)

bielă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle.

bielă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*biélă f., pl. e (fr. bielle). Mec. Pĭesă care comunică și transformă mișcarea uneĭ mașinĭ, ca drugiĭ cei marĭ de fer care se mișcă la roatele locomotiveĭ.

bielă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biélă (bi-e-) s. f., g.-d. art. biélei; pl. biéle

bielă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] — Din fr. bielle.