bidineà - explicat in DEX

bidinea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.

bidinea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bidineá (bidinéle), s. f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Șeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s. m. (zugrav).

bidinea (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bidinea, bidinele s. f. (friz., glum.) pămătuf.

bidinea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Perie de văruit pereții. [Var.: badaná s. f.] – Tc. badana.

bidinea (Dicționaru limbii românești, 1939)
bidineá (vest) f., pl. ele și badaná (est) f. (turc. badaná). Perie rătundă cu mîneru foarte lung întrebuințată la văruit. V. perie.

bidinea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle, art. bidinélele

bidinea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), folosită pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] — Din tc. badana.

bidineà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bidineà f. perie de spoit casa. [Mold. badana = turc. BADANÁ].