bicuspid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BICUSPÍD, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) cu două vârfuri. – Din
fr. bicuspide.bicuspid (Dicționar de neologisme, 1986)BICUSPÍD, -Ă adj. (
Despre o formație anatomică) Cu două vârfuri. [Pl.
-zi, -de. / < fr.
bicuspide, cf. lat.
bis – două,
cuspis – vârf].
bicuspid (Marele dicționar de neologisme, 2000)BICUSPÍD, -Ă adj. (anat.) cu două vârfuri. (< fr.
bicuspide)
bicuspid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bicuspíd adj. m.,
pl. bicuspízi; f. bicuspídă, pl. bicuspídebicuspid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BICUSPÍD, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) Cu două vârfuri. — Din
fr. bicuspide.