bicromat - explicat in DEX

bicromat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Din fr. bichromate.

bicromat (Dicționar de neologisme, 1986)
BICROMÁT s.m. Sare obținută prin tratarea cu un acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, care se folosește ca oxidant și colorant. [< fr. bichromate].

bicromat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICROMÁT s. m. sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ♦ ~ de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant și colorant. (< fr. bichromate)

bicromat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICROMÁT s. m. Sare obținută prin tratarea cu un acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Fr. bichromate.

bicromat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicromát (bi-cro-) s. m., pl. bicromáți

bicromat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant și colorant. — Din fr. bichromate.