bicorn - explicat in DEX

bicorn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.

bicorn (Dicționar de neologisme, 1986)
BICÓRN s.n. (Rar) Pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, militari etc. la solemnități. [Pl. -nuri. / < fr. bicorne].

bicorn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colțuri, care se mai poartă și azi în Occident de către academicieni, diplomați, la solemnități. (< fr. bicorne)

bicorn (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Fr. bicorne.

bicorn (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bicórn n., pl,. urĭ și rar oarne (fr. bicorne, d. lat. bicornis, cu doŭă coarne. V. tri- și uni-corn). Pălărie cu două coarne (cum poartă la ceremoniĭ diplomațiĭ, ofițeriĭ de marină și cĭocliĭ. Carabinieriĭ italienĭ și spaniolĭ îl poartă cu colțurile la ureche, cum îl purta și Napoleon I).

bicorn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicórn s. n., pl. bicórnuri

bicorn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. — Din fr. bicorne.