biconvex - explicat in DEX

biconvex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Din fr. biconvexe.

biconvex (Dicționar de neologisme, 1986)
BICONVÉX, -Ă adj. Cu două fețe convexe opuse. [Cf. fr. biconvexe, lat. bis – de două ori, convexus – rotunjit].

biconvex (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICONVÉX, -Ă adj. cu două fețe convexe opuse. (< fr. biconvexe)

biconvex (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Fr. biconvexe.

biconvex (Dicționaru limbii românești, 1939)
*biconvéx, -ă adj. pl. ecșĭ, xe (bi- și convex). Convex pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ prezbiților.

biconvex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biconvéx adj. m., pl. biconvécși; f. biconvéxă, pl. biconvéxe

biconvex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biconvex a. cu două suprafețe convexe opuse: lentilă biconvexă.

biconvex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. — Din fr. biconvexe.