biconcav - explicat in DEX

biconcav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.

biconcav (Dicționar de neologisme, 1986)
BICONCÁV, -Ă adj. Cu două fețe concave opuse. [Cf. fr. biconcave, lat. bis – de două ori, concavus – scobit].

biconcav (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICONCÁV, -Ă adj. cu două fețe concave opuse. (< fr. biconcave)

biconcav (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Fr. biconcave.

biconcav (Dicționaru limbii românești, 1939)
*biconcáv, -ă adj. (bi- și concav). Concav pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ miopilor.

biconcav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biconcáv adj. m., pl. biconcávi; f. biconcávă, pl. biconcáve

biconcav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biconcav a. cu două suprafețe concave opuse: lentilă biconcavă.

biconcav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. — Din fr. biconcave.