biciuitor - explicat in DEX

biciuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor.

biciuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor.

biciuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biciuitór (-ciu-i-) adj. m., pl. biciuitóri; f. sg. și pl. biciuitoáre

biciuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. [Pr.: -ciu-i-] — Biciui + suf. -tor.