biciuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BICIUIÁLĂ,biciuieli, s. f. Biciuire. [Pr.: -ciu-ia-] – Biciui + suf. -eală.
biciuială(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BICIUIÁLĂ,biciuieli, s. f. Biciuire. – Din biciui + suf. -eală.
biciuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) biciuiálă s. f., g.-d. art. biciuiélii; pl. biciuiéli
biciuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BICIUIÁLĂ,biciueli, s. f. Biciuire. [Pr.: -ciu-ia-] — Biciui + suf. -eală.