biciușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BICIUȘÓR,biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. – Bici + suf. -ușor.
biciușor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BICIUȘÓR,biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. [Var.: bicișor s. n.]
biciușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) biciușór (rar) s. n., pl. biciușoáre
biciușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BICIUȘÓR,biciușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui bici. — Bici + suf. -ușor.