biciușcă - explicat in DEX

biciușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.

biciușcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Din bici + suf. -uș-că.

bicĭușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bicĭúșcă f., pl. ște și ștĭ (pol. biczysko, coadă de bicĭ, codirișcă). Varguță saŭ bicĭ mic de bătut calu, puhă (cravașă). – Rar. zb-.

biciușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biciúșcă s. f., g.-d. art. biciúștii; pl. biciúști

biciușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
biciușcă f. biciu lunguieț și subțire, la călăreți.

biciușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. — Bici + suf. -ușcă.