biciclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BICÍCLU, bicicle, s. n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motoare. – Din
fr. bicycle.biciclu (Dicționar de neologisme, 1986)BICÍCLU s.n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motrice. [Pl.
-le, -luri]. / < fr.
bicycle].
biciclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)BICÍCLU s. n. velociped cu două roți inegale, prima fiind roata motoare. (< fr.
bicycle)
biciclu (Dicționaru limbii românești, 1939)*bicíclu n., pl.
e (din
bi- și vgr.
kýklos, cerc, ciclu, roată). Bicicletă c’o roată mare pe a căreĭ osie îs pedalele (fără lanț) și cu o roată mult maĭ mică înapoĭ. E un tip care nu se maĭ vede azĭ.
biciclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bicíclu (-ci-clu) s. n.,
art. bicíclul; pl. bicíclebiciclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BICÍCLU, bicicle, s. n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motoare. — Din
fr. bicycle.