biciclist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BICICLÍST, -Ă, bicicliști, -ste, s. m. și
f. Persoană care umblă pe bicicletă; ciclist (
1). – Din
fr. bicycliste.biciclist (Dicționar de neologisme, 1986)BICICLÍST, -Ă s.m. și f. Cel care folosește bicicleta ca mijloc de transport sau pentru a face sport. [Pl.
-iști, -iste. / < fr.
bicycliste].
biciclist (Marele dicționar de neologisme, 2000)BICICLÍST, -Ă s. m. f. cel care umblă pe bicicletă. (< fr.
bicycliste)
biciclist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)biciclist, -ă, bicicliști, -e s. m., s. f. persoană care poartă ochelari.
biciclist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BICICLÍST, -Ă, bicicliști, -ste, s. m. și
f. Persoană care umblă pe bicicletă. –
Fr. bicycliste.biciclist (Dicționaru limbii românești, 1939)*biciclíst, -ă s. (b.
biciclu saŭ
bicicletă). Persoană care merge cu bicicleta. Adv.
Societate biciclistă. – Și
velocipedist și
ciclist.biciclist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biciclíst (-ci-clist) s. m.,
pl. biciclíștibiciclist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)biciclist m. cel ce umblă cu bicicleta.
biciclist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BICICLÍST, -Ă, bicicliști, -ste, s. m. și
f. Persoană care umblă pe bicicletă; ciclist (
1). — Din
fr. bicycliste.