biciclic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BICÍCLIC, -Ă, biciclici, -ce, adj. Cu două cicluri. –
Bi- +
ciclic.biciclic (Dicționar de neologisme, 1986)BICÍCLIC, -Ă adj. Care prezintă două cicluri. [Cf. germ.
bizyklisch].
biciclic (Marele dicționar de neologisme, 2000)BICÍCLIC, -Ă adj. 1. cu două cicluri. ◊ (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă. 2. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri. (< fr.
bicyclique)
biciclic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BICÍCLIC, -Ă, biciclici, -ce, adj. Cu două cicluri. —
Bi- +
ciclic.