bicameral - explicat in DEX

bicameral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BICAMERÁL, -Ă, bicamerale, -e, adj. (Despre sistemul reprezentativ al unui stat) Care constă din două adunări reprezentative, denumite, uneori, camere. – Din fr. bicaméral.

bicameral (Dicționar de neologisme, 1986)
BICAMERÁL, -Ă adj. (Despre puterea legiuitoare a unui stat) Care are două adunări, două camere legiuitoare. [< fr. bicaméral].

bicameral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BICAMERÁL, -Ă adj. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative. (< fr. bicaméral)

bicameral (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BICAMERÁL, -Ă, bicamerali, -e, adj. (Despre sistemul reprezentativ al unui stat) Care constă din două camere legislative. – Fr. bicaméral.

bicameral (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BICAMERÁL, -Ă (< fr.) adj. (Despre un organ legislativ) Care este alcătuit din două adunări reprezentative, denumite în unele state camere (ex., în Marea Britanie, Camera Comunelor și Camera Lorzilor; în România, Adunarea Deputaților și Senatul).

bicameral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bicamerál adj. m., pl. bicameráli; f. bicamerálă, pl. bicamerále

bicameral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BICAMERÁL, -Ă, bicamerali, -e, adj. (Despre un organ legislativ) Care este alcătuit din două adunări reprezentative, denumite, în unele state, camere. — Din fr. bicaméral.