bibeloŭ - explicat in DEX

bibelou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.

bibelou (Dicționar de neologisme, 1986)
BIBELÓU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].

bibelou (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)

bibelou (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.

bibelou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri

bibelou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. — Din fr. bibelot.

bibeloŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.