beție - explicat in DEX

beție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. Beție albă = toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.

beție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
BEȚIE ciupeală, macheală, machescu, matoleală, matosire, văruială.

beție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul beat și care se caracterizează prin amețeală, tulburare a minții etc. ◊ Beție cu stupefiante sau beție rece = stare de amețeală și de tulburare a minții, provocată de introducerea în organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patimă de a bea băuturi alcoolice în cantități mari. 2. Petrecere cu băutură; chef. 3. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine, cauzată de o emoție puternică. ♦ Beție de cuvinte = înșirare fără sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestăpânită; furie. – Din beat + suf. -ie.

beție (Dicționaru limbii românești, 1939)
bețíe f. (d. beat). Starea omuluĭ beat: la beție se cunoaște omu. Chef, petrecere: a trage o beție. Fig. Pornire, transport, entuziasm: beție de bucurie, beție poetică.

beție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bețíe s. f., art. bețía, g.-d. art. bețíei; pl. bețíi, art. bețíile

beție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beție f. 1. starea omului beat; 2. petrecere cu beție, orgie: a o duce într’o beție; 3. învățul sau patima de a bea prea mult; 4. fig. transport, entuziasm: beția succesului; 5. fig. exces: beție de cuvinte. [Derivat din beat].

beție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare de intoxicație în care se află omul care a consumat alcool; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (În sintagmele) Beție rece (sau albă ori cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism; toxicomanie. Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului din sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane. 4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦ Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. — Beat + suf. -ie.