beșteli - explicat in DEX

beșteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.

beșteli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra pe cineva îndelung.

beșteli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beștelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beștelésc, imperf. 3 sg. beșteleá; conj. prez. 3 să beșteleáscă

beșteli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a certa pe cineva folosind ocări, insulte. — Et. nec.