beție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BEȚÍE, beții, s. f. 1. Stare în care se află omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulată de alcool în mari cantități; alcoolism, etilism.
2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef.
3. (În sintagmele)
Beție rece (sau
cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism.
Beție albă = toxicomanie.
Beția adâncurilor = stare de euforie provocată de creșterea azotului în sânge la persoane care coboară la mari adâncimi în mări sau oceane.
4. Fig. Stare sufletească de tulburare, de uitare de sine. ♦
Beție de cuvinte = înșirare bombastică de cuvinte, stil umflat. –
Beat +
suf. -
ie.