beteșug - explicat in DEX

beteșug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.

beteșug (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”.

beteșug (Dicționaru limbii românești, 1939)
beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.

beteșug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri

beteșug (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
beteșug n. boală: beteșug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].

beteșug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. — Din magh. betegség.