betel - explicat in DEX

betel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
BETÉL, beteli, s.m. Arbust cățărător ale cărui frunze pot fi mestecate. – Din fr. bétel.

betel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BETÉL s.m. Mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător. (din fr. bétel, port. betele)

betel (Dicționar de neologisme, 1986)
BETÉL s.m. Piper agățător, care crește în India și Indonezia. [< fr. bétel < cuv. din Malabar].

betel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*betél m., pl. lĭ (fr. bétel, d. ind. betie). Un fel de piper agățător. S.n. Un amestec de substanțe (în care foile de betel formează baza) pe care indieniĭ îl mestecă în gură. V. sacîz.

betel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
betél¹ (arbust) s. m., pl. betéli

betel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*betél² (produs) s. n.

betel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
betel n. plantă din India, asemenea piperului, ale cării frunze se mestecă.

betel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BETÉL, (1) beteli, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Piper agățător originar din India și Indonezia (Piper melamiris). 2. S. n. Amestec obținut din frunze de tabac și de betel (1). — Din fr. bétel.