beteji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BETEJÍ, betejesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. (
Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦
Refl. Spec. A face o hernie.
2. Refl. (
Reg.) A se îmbolnăvi. [
Var.:
betegí vb. IV] – Din
beteag.beteji (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BETEJÍ, betejesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) schilodi.
2. Refl. A se îmbolnăvi. [
Var.:
betegí vb. IV] – Din
beteag.beteji (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav„.
beteji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BETEJÍ vb. IV
v. betegi.